Stiu ca nu am mai scris demult... asta pentru ca pana in momemntul de fata nu prea am mai gasit ceva intersant de postat.... nici macar niste informati deosebite din care sa "creez" ceva.
Astazi imi voi lua libertatea sa ma indepartez de topic-ul blogului pentru a " ma plange" de o realitate care de mult timp ma macina: disparitia scrisorilor informale... Acele scrisori pe care si le scriau indragostitii sau prin care o mama ii putea transmite toata iubirea odorului plecat la razboi.
Multi dintre voi veti gandi "Alta melancolica "old-fashion". Daca tot scrie pe blog atunci de e-mail nu a auzit?" Sa stiti ca nu e acelasi lucru... o scrisoare e un lucru mult mai personal mult mai frumos, o scrisoare este o parte din autorul ei, o comoara numai a ta care are sens si importanta doar pentru tine, pe care o poti pastra sub perna sau int-un loc cunosc numai de tine.
In plus, observ ca majoritatea colegilor, prietenilor... au uitat ce inseamna simpla placere de a scrie de mana. Nu spun ca tehnologia nu este buna, si nu insinuez ca, daca eu nu ma simt foarte atasata de calulator si in general de lumea asta virtuala ii condamn pe cei ce sunt...Vreau doar sa amintesc de stilou si de hartie.
